Un Om si Cainele Lui

Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea. Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe  o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea vazu ca este facuta din aur.  Omul se indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii. Cand ajunse destul de aproape ii striga omului:
“Scuza-ti-ma, unde ma aflu?”
“Acesta este Raiul, domnule” raspunse omul de la birou.
“Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?”
“Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat.”
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
“Prietenul meu poata sa intre si el?” intreba calatorul si arata spre cainele sau.
“Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale.”
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un
copac, citind o carte.
“Scuza-ti-ma, aveti putina apa?” intreba calatorul.
“Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog.”

“Dar prietenul meu, poate intra?”
“Cred ca este un castron langa pompa.”
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu  cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea  in continuare o carte langa copac si il intreba:
“Cum se numeste acest loc?”
“Acesta este Raiul”, raspunse omul.

“Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul.”
“Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul.”
“Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?”
“Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten in urma.”

Scrisoare

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata

 

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor… Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

 

Doi Prieteni

Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea.
         

Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre
     toate
     preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul
     sau in
     viata… Totul parea sa ii mearga prost.
         Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de 50 EURO si ii
     zise:
         -Vrei aceasta bancnota?
         -Bineinteles… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
         Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere pana cand
     aceasta se
     facu un mic ghemotoc.
         -Acum o mai vrei?
         -Sunt tot 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
         Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca in
     picioare, pana cand se murdari toata.
         -Tot mai vrei bancnota?
         -Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi
     pastreaza valoarea…
         -Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori ceva nu iese asa
     cum
     vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu
     continui
     sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie
     sa
     conteze este cat valorezi in realitate, nu cat de multe necazuri poti
     sa ai
     intr-un anumit moment.
         Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un
     zambet
     complice ii spuse:
         -Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci
     cand
     nu te vei simti bine… dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 50
     EURO ca
     sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie.

         De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam
     intr-adevar si de ceea ce putem realiza?

 

 

Sperante

Aud mereu oameni care spun, ce urata este asta sau ce prost este asta si ma gandesc de fiecare data, oriplilat de ceea ce aud.

Oare cine ne da dreptul de a face astfel de afirmatii ?

Eu cred ca nimeni.

Si atunci de ce le facem ?

Facand astfel de afirmatii, uitam de faptul ca asa ne-a lasat DUMNEZEU pe aceasta lume. Fiecare cu fizicul lui, fiecare cu inteligenta lui.

Sper ca va veni o zi in care vom inceta sa ne mai judecam unii pe altii, pentru ca numai DUMNEZEU are dreptul de a ne judeca.

Sper ca va veni o zi in care frumusetea fizica, si situatia financiara a fiecaruia nu va mai deveni un factor determinant in stabilirea unei relatii intre doi oameni.

Sper ca va veni o zi in care nu vom uita sa ne iubim, asa cum ne iubeste si DUMNEZEU pe noi.

Sper ca va veni o zi in care respectul si bunul simt vor fi pe primul plan in agenda zilnica a fiecaruia dintre noi.

Sper ca va veni o zi in care vom aprecia oamenii dupa ceea ce fac pentru noi si nu dupa cum arata.

Sper ca va veni o zi in care operatiile estetice nu vor mai fi un factor de apreciere.

Sper ca va veni o zi in care ne vom opera sufletul de ura, dusmanie, invidie si gelozie.

Sper din tot sufletul meu ca va veni o zi in care voi reusi cu adevarat sa tin postul nu numai din punctul de vedere al hranei, ci si al sufletului.

Momentan sincer nu prea reusesc in anumite situatii, si de ce sa nu recunosc nici nu vreau.

Ginduri

Ginduri intelese si neintelese, intrebari al caror raspuns probabil ca nu il voi afla niciodata.

Dar peste toate astea am inteles ca in viata e important sa stii sa iubesti cu adevarat pe cineva, nu sa te indragostesti.

A iubi e una si a te indragosti e alta.

Am inteles ca sunt lucruri care se intimpla pur si simplu si de care nimeni nu este vinovat. Doar se intimpla.

Am inteles ca sunt momente si trairi pe care nu le poti opri, nu le poti evita, ci pur si simplu iti este dat sa le traiesti pentru a intelege mai bine cine, si mai ales unde esti.

Am inteles ca este important sa stii sa ierti frumos, sa uiti frumos si sa mergi mai departe.

Am inteles ca numai DUMNEZEU ne poate judeca, iar daca EL nu o face, iar daca EL vrea doar sa devenim mai buni nu stiu cine ne da noua dreptul sa judecam. Daca DUMNEZEU nu ne judeca, ci ne iarta noi de ce am face altfel ?.

Am inteles ca adevarata prietenie, adevarata relatie dintre doi oameni este atunci cind ramai alaturi de cel drag chiar daca el sau ea a gresit grav sau mai putin grav.

Am inteles ca dezamagirile sunt mai importante decit implinirile. Implinirile trec. Sunt frumoase dar trec fara ca sa lase vreo amprenta in sufletul nostru, fara ca sa putem invata ceva din ele. Dezamagirile trec greu, foarte greu dar lasa o amprenta in sufletul nostru care ne poate intari, care ne poate face sa devenim mai intelepti si mai maturi. Din dezamagiri poti afla ce fel de om esti, ce fel de caracter ai, si de aici poti trage singur concluzii.

Am inteles ca cele mai grele pierderi sunt cele sentimentale nu cele materiale. Daca ai pierdut o masina, o casa, sau orice altceva, peste un timp, cu multa munca si rabdare le poti avea inapoi, mai noi si mai frumoase. Dca ai pierdut pe cineva sau ceva din sufletul tau este greu de grezut ca mai poti avea inapoi ceea ce ai pierdut. Munca, timpul si rabdarea nu te mai pot ajuta cu nimic, sau ma rog te pot ajuta dar in foarte mica masura si cu putine sanse de reusita. Cind ai sufletul gol, cind ai sufletul distrus de durerea aceea surda si invizibila practic nimeni si nimic nu te mai poate ajuta. Esti singur. Doar tu si suferinta ta.

Am inteles ca trebuie sa traiesti cu intensitate maxima tot ce-ti este dat sa traiesti.

Am inteles ca poti pierde pe cineva drag, pe omul iubit de linga tine, chiar daca nu a plecat, chiar daca a ramas linga tine. A plecat in schimb dragostea si iubirea, a plecat sau a incetat sa se mai aprinda scinteia. Lipseste focul.

Sunt sigur, absolut sigur ca toti stim aceste lucruri.

Dar oare toti le-am inteles ?.

Oare toti le aplicam in fiecare zi ?.

Sau doar atunci cind ne este greu, cind avem un moment de sinceritate cu noi insine.

Eu am inteles toate aceste lucruri de la un om special, foarte special in viata mea, si nu stiu cum voi putea sa-i multumesc vreodata.          

Foto Inimaginabile

Realitate si Inimaginabil

                            

Traim intr-o lume in care multe viziuni inimaginabile pana acum devin proiecte concrete, proiecte realizabile, deoarece unii oameni chiar vor sa rupa bariera dintre inimaginabil si realizabil prin planuri marete si de anvergura, prin idei frumoase si sanatoase. Ma refer aici la multe constructii gigantice care au devenit realitate si de care omenirea se bucura. Toate astea se intampla in alte tari, si pe alte continente. Din pacate la noi lucrurile stau cu totul altfel. Oameni snobi, oameni bogati material, dar foarte saraci ca intelect si viziune, isi pun in aplicare planurile lor ” marete “.

Visele lor inimaginabile pana acum, devin realitate deoarece au ajuns acolo sus in varful ierarhiei lipsite de valori autentice, iar sistemul nostru le permite sa-si realizeze visele. Aceste vise ale lor devin realitate si pentru ei, dar si pentru noi din pacate.

Am ajuns sa traim intr-o lume plina de ura si dorinta de imbogatire rapida. Am ajuns sa fim inconjurati de constructii, unele fara rost, iar altele grotesti, inimaginabil de grotesti lipsite de orice regula elementara de arhitectura si design. Am ajuns sa ne uram atat de mult incat ne bucuram cand cineva sufera sau moare. Am ajuns sa nu mai stim ce este iertarea sau compasiunea. Mergem pe principiul : ai gresit platesti pana mori, pentru ca oricum nu mai meriti o a doua sansa.

Dumnezeu ne da un numar infinit de sanse de a ne iubi unii pe altii, de a ne ajuta, de a ne intelege, si de a suferi unii pentru altii.

Dumnezeu ne da in fiecare zi sansa de a nu fi indiferent la necazurile si greutatile semenilor nostri.

Iar noi, sau unii dintre noi nu stim altceva decat ura, dusmanie si razbunare.

Mi se pare inimaginabil sa spui : iert, dar nu uit. Pai atunci pentru ce mai ierti sau de ce.

Eu cred ca cele mai frumoase vise si idei inimaginabile ale noastre pot deveni realizabile, pot deveni imaginabile si palpabile. Depinde de noi sa stim cand sa spunem DA sau NU, si cel mai important este modul cum facem asta.